Eu cine sunt?

comentariu pe marginea dispariției gândirii tripartite despre lume

În dimineața asta Ulmeanu Adrian m-a încântat cu un articol foarte bun. M-am simțit ca peștele în apă și m-am bucurat să îi las un comentariu. Care sună cam așa:

Spune Adrian: ”Ce mă sperie de fapt. Nu viteza. Nu prețul. Nu faptul că mașina poate face în zece zile ce eu fac într-o lună. Mă sperie că nu știu cum a făcut-o.” (referindu-se la AI)

Iar eu am răspuns:
Da, e o anxietate care o trăiesc mulți față de AI. Și care se traduce în general ca anxietate la necunoscut.

Anxieatea de necunoscut este o boală modernă deoarece oamenii au rămas în câmpul conștienței lor doar cu lumea fizică.

Procesul s-a întâmplat in 2 etape:

1. La Sinodul al VIII-lea Ecumenic de la Constantinopol (869-870), cunoscut și ca Sinodul al IV-lea de la Constantinopol, a fost adoptată o poziție care a fost interpretată ulterior ca reducând tricotomia (trup-suflet-spirit) la dicotomie (trup-suflet).

Canonul 11 al acestui sinod a afirmat că omul are “un singur suflet rațional și intelectual”, ceea ce a fost interpretat de unii teologi ca eliminând distincția tradițională dintre suflet (psyche) și spirit (pneuma/nous).

Chiar dacă subteran oamenii întregi la cap au folosit în continuare o lume tripartită, public și oficial ”spiritul” a fost scos de pe lista realității obiective.

2. Iluminismul (sec. XVIII) a consolidat materialismul filosofic. La Mettrie a scris “Omul-mașină” (1747), reducând explicit omul la mecanică.

Sec. XIX a “oficializat” abandonul:

🔵 Darwin — originea biologică, nu divină
🔵 Marx — conștiința ca produs al condițiilor materiale
🔵 Freud — sufletul redus la psihic, psihicul redus la forțe inconștiente
🔵 Sec. XX — behaviorismul și apoi neuroștiința au completat reducția: suntem creiere, nu suflete.

Și vezi avem o problemă fără ieșire. Nu poți explica fenomenele celorlalte două părți de univers prin corp. Reducționismul ăsta bolnav stă la baza apariției AI. În orice cheie ai lua-o, AI este extensia unei viziuni transhumaniste despre lume.

Direcția asta de evoluție, cu toate realizările ei de confort și civilizație, știință și tehnologie acum se întoarce contra noastră. Am reușit să creăm o mașină în care se petrec lucruri ce ne scapă. E normal să fie anxietate când omul modern are o pată oarbă pentre realitățile obiective ale sufletului și ale spiritului.

Psyche (ψυχή) în greaca veche însemna literal suflet — principiul vieții, esența animată a ființei.

La origine, cuvântul era legat și de respirație (similar cu latinescul anima și ebraicul nephesh/ruach). Sufletul era “suflul de viață”.

Ce înseamnă psihicul azi? Uite o ironie a istoriei: când s-a fondat psihologia în sec. XIX (oficial cu Wilhelm Wundt, 1879), numele însemna literal “studiul sufletului” (psyche + logos). Dar disciplina s-a născut tocmai în momentul în care știința abandonase conceptul de suflet. Așa că psihologia a devenit rapid:

• studiul comportamentului (behaviorism)
• studiul proceselor mentale (cognitivism)
• studiul creierului (neuroștiință)

Sufletul a dispărut din propria lui știință.

Ne sperie posibilitatea nașterii unui psihic în AI? Cu siguranță. Dar dacă am recupera măcar știința despre suflet așa cum o aveau cei vechi ți înțelepți, anxietatea nu ar mai fi atât de mare.

Mulțumesc mult de articol, Adrian 🥰🙏
Recomand să îl citiți la: De Ce Transparența e Soluția, nu Abandonul

(sursă imagine: https://www.cabinet.ox.ac.uk/alchemy-four-elements-and-tria-prima#/media=9110)